Fluturi spre cer mă îndeamnă, iubite,
timpul cărunt să-l aleg din ninsori
uşi să deschid în speranţe finite
muguri uimiţi să-nfloresc în fiori.
Viaţa-mi aştern pe cărări paralele
ciobul oglinzii de chip o feresc
cronica-mi scriu pe parfum de lalele
toamna grăbită-n april o opresc.
Casa-mi înalţ într-un roi de vocale
gândul atârn cu o sfoară de zmeu
umbre de stele îmi presur în cale
pod între noi desenez- curcubeu.
Cerul de-amurg îl dizolv pe retină
ritmul şi rima în vene o torn
spăl visul orb adunându-l din tină
ruguri aprind pentru soarele morn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu