luni, 17 septembrie 2012

# Umbrela


Te plouă rugăciunea
de rană sângerândă
şi din licoarea tare
umbrelă tu îţi faci
să nu te doară şoapta
din implorarea blândă,
de-aceea-ţi frângi auzul
şi geamătul îl taci.

Te zbaţi cu-nverşunare
în propriile-ţi gânduri
răpus de kilometrii
legaţi de talpa ta,
iar clipe nemiloase
se scutur rânduri-rânduri...
Baston în iarnă cine
sub braţul tău va sta?

Tu ai făcut cărare
pe unica iubire
să poţi purta pe braţe
iluzia din vis,
azi eşti captivul poftei
robit de-o fericire
ce va cădea poimâine
sub prag de paradis.

Nu-ţi mai ascunde fruntea
sub floarea de umbrelă
când ochii de femeie
cu stropi de cer te-ating,
revino să-ţi continui
frumoasa ta nuvelă
cât mai e-n geam lumină
şi-amurguri nu te-nving.

2 comentarii:

  1. Îmi place!

    Zi-mi "vino!"

    În prag de paradis? O iau ca pe-o chemare,
    Dorinţa-mi veche, cadou în prag de toamnă,
    Afară ploia spală stropind spre neuitare
    Să spulber kilometri, să odihnesc în iarnă

    RăspundețiȘtergere
  2. chemare mi-e cuvântul
    când strigă şi când tace,
    când bate-a toamnă vântul
    şi când şopteşti: "îmi place..."

    RăspundețiȘtergere