Stăpână mă simţesc pe depărtare
când te ating cu tastele grăbite-
un zâmbet, un suspin, o sărutare,
într-un pustiu o ploaie de cuvinte.
Descoperit în stropul de lumină
prelins în ocean de întuneric,
ai apărut la braţ cu luna plină
necunoscut, misterios, feeric.
Ne-am contopit prin gândul de sub palme
şi rugă-ncremenită între buze,
înmugurind dorinţe fără vame
când flăcări în artere-s călăuze.
Îmbrăţişaţi de visele ştrengare
excluse astăzi din maturitate
neg noţiunea rece "depărtare"
când şoaptele se-ating în voluptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu