* "să nu aştepţi..."

În astă noapte
am rămas cu ochi-n lună
fără ecou
chemarea mea s-a destrămat
în geamul stins
strop de speranţă să apună,
sfinţind cu rouă rana visului curmat.

Mut este cerul
ce-mi întinse ieri o punte
pe care umbra runei tale s-a topit
tăcerea ta
a înălţat pe gând un munte
şi norul pleoapei
nenorocul mi-a stropit.

E-o noapte udă,
zgribulită lângă-o scuză:
"să nu aştepţi,
voi reveni, dar nu acum..."
prin întuneric bâjbâi rima fără muză
să-mi spăl privirea de rugină şi de scrum.

E miez de noapte, strâng în braţe fulgi de lună
lumina rece în suspin s-a destrămat,
în poala nopţii fericirea să apună
şoptind descântecul aprilului curmat.