Fur şoapta ta
lăsată-n fapt de seară
pe prag străin
cu buchie de ceară
şi o topesc
cu flacăra din mine
să-mi fii iubit
remediu în suspine.
Îmbrăţişez
dor plăsmuit din vise
aripi să pun
speranţelor ucise
să mai trăiesc
în serii repetate
la pieptul tău
apriluri consumate.
Să mă atingi
cu gând purtat de noapte
să ne-nfruptăm
din merele răscoapte
şi verste reci
cu toamne asasine
să anulăm
cu dezmierdări aldine.
Te citesc, si-mi place !
RăspundețiȘtergerebun venit, Brânduşo!
RăspundețiȘtergere