Cu-aripi de fluturi ieri m-ai nins
(în miez de iarnă!)
cu șoapta visul mi-ai încins
să nu se cearnă
în graba dârei de nisip
fără duminici
zenit final să nu risip
la preț de finici.
Chemările am așternut
în parc, pe-alee,
veac obosit am reținut
cu o palee
și noi pe podul străveziu
rebeli în soartă
debusolați de dor târziu
stăm fără hartă.
Favoare smulsă de la sfinți
lipsiti de slavă,
asemeni lor- cândva cuminți
azi prinși în lavă
ne transformăm în vreasc de-altar
cu trup de pară
să mai trăim în avatar
o nouă vară.
frumos, imi regasesc linistea citindu-te :)
RăspundețiȘtergeresunt bucuroasă să te am vizitator, călătorule...
RăspundețiȘtergere