Cuvântul nu mai ştie să-ncălzească,
din fagul cu minciună s-a prelins,
iar tu- actor cu inima sub mască
în iureşul spectacolului prins.
Ai mângâiat- sub palma-ţi azi e rană,
pictai speranţe- nu mai sunt culori,
april naiv înmugureai sub pană-
azi plouă cu rugină în fiori.
Zbor întrerupt pe creasta nepăsării,
dor deşteptat pe lamă de cuţit,
ademenită-n mrejele visării
cu hăul de adio m-ai peţit.
Se-neacă în zăpadă depărtarea
în taină probozită de suspin...
Învăţ să scriu pe orizont uitarea,
muind peniţa-n lacrimi şi venin.
Interesantă ... îmbinare! Felicitări!
RăspundețiȘtergerePS: Îmi lipsesc ... abilităţile tale. Mă-ntreb: când postezi aceleaşi versuri, pe site-uri diferite, nu ar fi bine să păstrezi acelaşi titlu? "Cuvinte reci"
ai dreptate, am modificat(pur şi simplu încetase să-mi mai placă titlul iniţial, dar nu reuşisem să modific şi aici)
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru lectură