M-am strecurat- un vis în noaptea ta
dar ai lăsat să-ţi lunec de pe geană
pe o petală de nu-mă-uita
în neduminici smulsă din poiană.
Silabă din ecoul tău eram
când două doruri se chemau pe nume,
dar am rămas o frunză fără ram
cu cântecul şi buzele în brume.
Spre tine, ca un fluture spre rug,
însă te-ai prins în braţe cu rutina,
mai torni scântei, dar de lumină fug,
nu mai aştept, cenuşa poartă vina.
Mi-e geamul mut în şoapta ce ţi-o las
şi-n primăvara noastră viscoleşte.
Ai fost în toamna udă un popas,
dar cel din urmă vis mă părăseşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu