* suspin înainte de plecare

M-am reţinut pe geana visului
o clipă
o rugă-n ochi-ţi?
nu, n-a fost,
erau pustii,
suspin amar se furişase sub aripă,
striveam sub talpă orizontul străveziu.

De veac ucis
am dezbrăcat treptat destinul,
curgeau din streşini
picături de curcubeu,
în fapt de seară

aşterneam pe pat veninul-
singurătatea-i sinonim de azi cu "eu".

Cu paşi grăbiţi
înspre orbite paralele,
între pleoape
stropi uscaţi mototoleam,
ce-aduce mâine?
ciob de noapte fără stele
şi insomnii în rana golului din geam.

Apoi vom plânge
în furtuna potolită
vom dezmierda pe braţe verbul "a ierta"
pentru o lună în zenit
cerca-vom mită,
dar visul umed
azi ucis
ne va certa...