Înfăşurat în rimă
cu chip de veşnicie
îmi transformai abisul
în zbor de păpădie
şi mă năşteam în soare
din fiece petală
turnând în existenţă
polenul din vocală.
Azi te-am zidit din humă,
mi te-am turnat prin vene
să te simţesc pe palme,
să te păstrez sub gene
şi s-a prelins pe trupu-mi
fior de putrezire
luând la braţ blestemul
de ultimă iubire.
Plăcere efemeră,
dor alăptat cu vise,
un leagăn pe ruina
poemelor nescrise,
înfăşurată-n geamăt
de moartea împlinirii
m-a răstignit pe noapte
neânfrânarea firii.
Orfană azi de tine
leg lacrima de zare
aştern pe nor mormântul
las fruntea pe ninsoare
şi-n giulgi de poezie
culc şoapta obosită
se stinge-n mine vara
cu iarba necosită.
impresionant!
RăspundețiȘtergeremulţumesc
RăspundețiȘtergere