Mă grăbesc şi azi la întâlnire,
brumele dezbrac, le-agăţ în cui,
desenez bujori cu fericire,
grijile în nepăsare-ncui.
Genele fardez cu aşteptare,
cununiţa-n fluturi mi-o gătesc,
lângă prag sădesc a ta chemare,
cresc vlăstari cu nume: "te iubesc".
Casa-i inundată de duminici,
leagănul mi-i aşternut cu dor
toamna cu-nsoriri de mai să vindeci
în apusuri reci turnând fiori.
De la cer implor o noapte lungă
pe o stea pierdută-n univers,
cât un infinit, să ne ajungă
pentru-a ţese veşnicia-n vers.
Superb! Scrii foarte frumos:X
RăspundețiȘtergereCătălina, mulţumesc mult
RăspundețiȘtergere