* duminici cu iubire

În mugurul duminicii, iubite,
de șase ori mușcată de destin
vin să te-aștept- o flacără cuminte
cu visul în rochiță de satin.

Să scriem un poem în paranteze
să-l împărțim ca pe al Evei măr,
făpturile-n ritm nou să ne vibreze
cununa toamnei scuturând din păr.

Portița s-o deschid la tine-n palmă
zenitul să-l cobor pe chipu-ți drag
trăind o veșnicie fără vamă
țesând din clipe ultimul șirag.

Și-n zori, la început de săptămână,
cătușe de rutină pe cărări
ne vom lega cu talpa de țărână
iar dorul și chemările- de zări.

Spre mugurul duminicii în fugă
grăbind deșarte zile din destin,
ne-om încleșta ca palmele a rugă
în visul cu rochiță de satin.