M-am prelins printre muguri spre brume,
ignorînd inundaţii de flori
şi vîrtejuri de valuri cu spume
să nu gem în suspin de viori.
Am trecut din petală-n petală
scuturînd fericirea din mers
să rămîn o orfană şi goală
cuibărită în stropul din vers.
Lunecînd prin destin de peniţă
pe o filă norocu-aşternînd,
ce-a rămas din surîs de fetiţă
rătăcit în ninsoarea din gînd.
Cînd un mai a-nflorit fără mine
şi un august s-a copt nesimţit,
răsăritu-ţi veni să m-aline
în amurgul ce tu l-ai peţit.
Pentru ultimul mugure-n brume
mă îmbraci în cunună de flori
visul clipa-ndărăt să-mi îndrume,
să adaoge-n pînza-mi culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu