Azi soarele e orbitor şi rece-
sărut de iarnă-n mijloc de april,
"minciuna" ta tăcută mă petrece
ne-ndreptăţită de-un păcat viril.
Un joc de iepuraşi născuţi din soare
să mintă fulgi, ce nu vor mai pleca,
să răsădim speranţă în uitare
finalul nefiresc de-al vindeca.
O fugă spre izvor prin val ce scaldă
un veac ce mai tînjeşte, neiertat,
în arşiţă cerşind o palmă caldă
pentru pustiu-n mine îngheţat.
Şi doare-acum căci mîinele ne pleacă
fără tangenţe scrise-n ieri şi azi-
n-au reuşit fiorii să se placă,
pe geana-ţi eu, iar tu pe-a mea să cazi...
Dar desenăm o scenă pe retină
"minciuna" să rămîie-n adevăr,
să îmbrăcăm cununele din tină
ce se-mpletesc cu toamnele în păr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu