Eu strig, te chem, implor, aştept...
Tăcerea-ţi surdo-mută
fără ecou loveşte-n piept,
cu buze reci sărută.
Şi chiar de-aşterni pe strat de flori
suspinul gurii tale
pornit din lemnul de viori
şi aşchii strînse-n poale,
culori pe ceru-mi nu se-aştern
să ploaie curcubeie,
ci în ninsori tîrzii se cern
pe visu-mi de femeie.
Că ţi-este dorul surdo-mut
fără ecou în noapte,
fără suspinul negemut
din serile-ţi necoapte.
Ca mîini să strigi, să chemi, s-aştepţi
la geana-mi obosită...
Sărutul rece-ai să-l accepţi
de gura-mi neiubită?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu