*Toiag din roze

Romaniţe, dalii şi narcise,
orhideie... praf cules din vise
aşternut sub clipe lunecînde,
geamăt între buzele plăpînde.

Joc pe file vechi de aritmetici
de hormonii hărţuit, bezmetici...
Buchie din lege învăţată?
sau prin vene fugă-accelerată?

Cînd e finiş s-o mai iei din capăt,
să scoţi "te iubesc-ul" de sub lacăt
să-i îmbraci cunune de narcise,
romaniţe, orhidei ucise?

Val de ceaţă creşte pe uitare...
Un toiag din roze pe cărare-
un îndemn trecut de nebunie
să te ierte-a clipelor mînie.

Să-i aşterni petalele-i virgine
sub suspinu-ţi, gîndul să-ţi aline,
dar nu-n joc pe foi de aritmetici
ci pe strune de fiori frenetici.