*Ultima vacanţă

Final de pauză, întorci privirea...
Voi învăţa să nu te mai aştept,
a genei strop şi-a aminti menirea
şi-am să păşesc prin vad spre malul drept.

Pustiu şi gheaţă colo... Parcă-ţi pasă?
nu-ţi voi şopti, departe eşti s-auzi,
am încercat să ne durăm o casă
din vise. Nu, nu face să te scuzi...

Voi accepta- iluzia-i pustie,
ne minte cu minciuna ce-o dorium
şi ne îmbracă aripi de hîrtie,
dar zboru-i cu final de ţintirim.

O pauză cerută de plecare
să mai gustăm nectar de infinit,
cătînd fidelitate în trădare-
destinul să ni-l credem împlinit.

Şi vom trăi un veac pe o distanţă
de la apus şi pînă-n zori de zi.
Iubitul meu, e ultima vacanţă
spre hume ce ne va călăuzi.