*Paralel

Inundaţii de flori, tu în gară
într-un mai de-aşteptare născut,
în finalul de zi fără seară...
Însă eu paralel am trecut.

În iluzia mea rătăcită
cu menirea din gol de inel,
de rutina amiezii peţită
am lăsat să te duci paralel.

Şi în gara cu maiul în floare
nevenirea-ţi plecată petrec
cu o frază zgîrcită-n scrisoare...
Paralel şi grăbit trenuri trec.

Mai aştept, îmi promise destinul
o tangenţă de zori în amurg,
să rămînă pe şine suspinul...
Paralel însă zilele curg.

***

Vom avea mai puţin cu o vară,
cu o ploaie pe geană- în plus
de-om pleca înc-odată din gară
cu cel tren paralel ce ne-a dus.