Orizontul tău jilav un strigăt scrutează,
cînd încerc disperarea cu spini s-o maschez,
că mă-mbracă-n cătuşe-a mea după-amiază
şi mi-e clipa o umbră de mic titirez.
Suspendez de-a ta geană suspin ce mă sfarmă,
însă dublă-i durerea ce-ţi dau cu-mprumut,
căci iubirea mea este în lacrima-ţi armă
să mă frigă în piept dacă tu ai gemut.
Port pe buze "îmi iartă durerea de mîine"
cînd din nou voi veni cu-al tău chin să mă-nfrupt,
că îmi eşti şi agheasmă şi dramul de pîine
şi aprilul în toamnă din tine l-am rupt.
Te-am ales pentr-o zi, te las singur în noapte
să tînjeşti că-n nesomn ţi-este visul furat
şi tresari pe-a mea pleoapă ca tainele-n şoapte,
şi te strecori prin vene şi rob şi-mpărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu