E prima noapte ce sfîrşit să nu mai aibă,
îmi caut soare-asemeni firului de nalbă,
dar ţi-e prezenţa invizibilă şi mută
m-aştern pe-o şoaptă de durerea mea gemută.
Nu împletesc într-un alint "alo, iubite..."
în miez de vară calc pe căi întroienite
şi un ecou a amuţit de aşteptare-
pe gura mea se ofileşte o chemare.
Un cer deschid şi mă lovesc de ceru-ţi lipsă,
ţi-e chipu-ascuns în pată neagră de eclipsă,
doar al tău nimb îmi dă lumină făr-căldură
ce nu cunoaşte neiubire şi neură.
Te-ndepărtezi de moviliţa-mi de suspine,
nu mai găseşti cel verb din frază să aline,
ai anulat un început de primăvară
nu fluturaşi, fulgi de cenuşă-n casa-mi zboară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu