*Ultimul balet

Te-ai destrămat cu-amurgul violet
din aşteptarea mea înrourată,
căci revenirea-ţi e fără bilet
şi al tău nume s-a prelins din şoaptă.

Mai desenezi o pată-n miez de zi
cu-o umbră străvezie ce mă-ncearcă,
speranţă nouă spre-a călăuzi
din amintiri întoarcere să-ţi toarcă.

Dar dorul meu de timp înţelenit
a selectat tăcerea din chemare
cînd te găsise-n visul ostenit
din file despre ultima-ţi plecare.

Obrazul ud mai ieri e azi uscat
de nesărut şi poartă nedeschisă,
de orizontu-n două despicat
şi primăvara fragedă ucisă.

***

Te las plecat cu-amurgul violet,
rămîn în dimineaţa-nrourată
să-ncerc cu zorii ultimul balet
pe-o scenă din destin străin furată.