Un strop de şoaptă-a picurat azi din tăcere
lăsînd pe geană-un firicel de curcubeu
să smulgă-o aşchie înfiptă în durere
cu o speranţă- azi mai eşti iubitul meu.
Îmi învelesc cu-al tău răspuns fără cuvinte
un ciob din sufletul pustiu uitat pe prag
şi mai încerc să desenez pe gînd cuminte
un cer senin şi-n miezul lui să mă retrag.
Dar fluturi mii cu tremur verde de aripă
roiesc în sunetul din boarea de suspin
şi cu scîntei multiculori în vene ţipă
turnînd în carne-o nouă teacă pentru spin.
Căci chipul tău pictat pe pînza străvezie
se scurge-ncet lăsînd pîraie pe destin,
pe tîmplă lunecă a clipei gelozie
boţind durerea ca pe-o zdreanţă de satin.
S-aştept şi mîine-o şoaptă mută din tăcere
să înfăşor un nou suspin în curcubeu
lăsînd pe dor o picătură ca să spere
că nu doar mîine vei mai fi iubitul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu