duminică, 16 mai 2010

* "a aştepta"


Eu sunt genunche aşternut în humă,
tu- mă priveşti un idol surdo-mut,
strîng ruga între buze şi-ntre palme
şi-o putrezesc în firea mea de lut.

Zadarnică risipă de speranţe
şi zîmbet oploşit lîngă suspin-
rămîn numai de clipe despuiată
şi mă adăp cu stropul din pelin.

Iar ochi-mi sunt o veşnică cărare
uitaţi pe-un geam de ploaie înecat,
căci nu te văd demult cu uşa-n faţă
şi nici nu pot să cred că eşti plecat.

Deaceia zilnic culc genunchiu-n humă
iar drumul între palme ţi-l culeg
şi răsfoind mulţimele de verbe
"a aştepta" din nou eu azi aleg.

2 comentarii:

  1. Tristetea se pare ca e la ordinea zilei...

    RăspundețiȘtergere
  2. denisia, mulţumesc de vizită.
    mai răsfoieşte, nu e numai trist.

    RăspundețiȘtergere