Mi-ai fluturat prin geam cu-aripi de fluturi
adăugînd duminică în vară
un zîmbet ud din orizont să scuturi
schimbînd în cînt suspinul din vioară.
Şi-al tău sărut în coajă de vocală
împăturit în patru file albe
de-aseară încă lacrima-mi tot spală
şi geamătul de dorul tău mi-l soarbe.
C-am devenit de-atîta dezmierdare
o flacără-n potirul de sub vise
în şoapte să revin din evadare
în necuvînt, de geamu-ţi mut ucise.
Şi strigă-n mine sala de-aşteptare
din gara la răscruce de destine
pe pragul aşternut cu alb din floare
pentru un verde-n rouă- pentru tine.
Buna dimineata.
RăspundețiȘtergerebuna, denisia. Eşti binevenită la cafea.
RăspundețiȘtergere