*Plural

E prea departe pîn la cel plural
din EU şi TU cînd fi-vom un pronume,
un ram va deveni turn de coral
cînd pe-a ta gură te-oi chema pe nume.

Va fi un mîine după mulţi de azi,
într-un apus de toamnă sau spre seară
cînd vei veni cea noapte să mi-o prazi,
lăsînd în urmă veacul meu de ceară.

Abia atunci va fi cel început
ce nu cunoaşte serie finală,
cînd zorii ce-ntr-un vis n-au încăput
i-om întîlni-n destinul de petală.

Abia atunci, din lună nou-născuţi-
tu primii paşi spre mine, eu- spre tine
vom învăţa, să nu mai fim cărunţi
şi de plecare... Totul va fi mîine.

Destinul nu va scrie TU şi EU-
pluralul NOI va fi al nostru nume,
vom fi legaţi cu-aceleaşi sfori de zmeu,
ne vom topi cu-acelaşi val în spume.