Un străveziu multiculor îmi pui pe geană
din strop de gînd ce s-a vărsat în vers din rană
să sîngereze-al tău suspin la mine-n carne
şi-a ta lumină-n vene soarele să-mi toarne.
Din firul şoaptei leagăn ţeşi de cununie
pentru o noapte dintr-un vis de nebunie
s-avem un lut, un univers şi o orbită
într-o silabă să te am, să-ţi fiu iubită.
Să mă sădesc apoi o salcie în poartă,
să te culeg din stele dorul cînd te poartă,
c-un bob de rouă să-mi speli trunchiul de inele,
să-mi pui cunună din polen de viorele.
Din rima-ţi caldă fă-mi năframă de mireasă
să mai aud nu doar odată că-s frumoasă-
să-mi fie gîndu-ţi şi saltea, şi dram de pîine
şi în final să mai avem încă un mîine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu