Azi gîndul meu, iubite,
s-a oploşit pe-o filă
cu şoapta ta chemată
de doru-mi disperat
şi mi-ai plouat pe creştet
cu stropi călduţi de milă
să bandajezi un strigăt
strident, îndurerat.
Din nou ţi-am stat pe palme
buton de floare albă
să-mi dezmorţeşti cu gura
suspinul îngheţat,
mi-ai îmbrăcat pe frunte
din rime dulce salbă
şi febra din petale
tu blînd mi-ai dezmierdat.
S-a deşteptat vioara
în firea mea să cînte
şi iar e primăvară
în augustu-mi finit
din nou la tine-n braţe
eu mă alint cuminte
şi soare, stele, luna
sunt toate în zenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu