* Plută

Atinge-te, iubite,
de pleoapa mea plecată
culege stropul tulbur
ce doru-mi l-a vărsat
şi para şoaptei lasă
pe geamătu-mi ca plată
pentru îndemnul firii
de perna ta visat.

Să împletim dorinţa
cu rodul aşteptării
să ne găsim în rună
apoi s-o tălmăcim
cu febra din celule
şi cîntecul chemării
destinele în unul
să le înveşnicim.

Iar bărcile crăpate
să le schimbăm pe-o plută
lăsînd în voia soartei
răpită de curent
să ne găsim din şoapte
de patimă acută
să amînăm plecarea
în cercul violent.