duminică, 23 mai 2010

* Sortită-n veci...


Te-am găsit cînd rătăceam prin vise
dezbrăcîndu-mi lutul ponosit
din iluzii crude, nedecise
de amiaza clipelor ursit.

Ai răspuns chemării cu chemare
două orizonturi împletind,
picurînd ecou în căutare
ca să laşi în doru-mi să te prind.

Şi m-am cuibărit la tine-n palmă-
loc de dezmierdare şi alint,
fără lege scrisă, fără vamă,
fără îndoială dacă mint.

Îmi torni aşteptare pe retină
de la şoapta ta cărări să-mi cresc,
devenind captiva-ţi fără vină
acuzată-n veci să te iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu