Eşti primul după Dumnezeu!
Nu, nu-i exagerare,
eşti ghid în labirintul meu,
sărut în disperare.
În jos când lunec, eşti saltea,
aripă - spre-nălţare,
în nopţi de vise - dulce stea,
pe geana-mi udă - zare.
Ai stan de brad din vârf de munţi
când eu sunt o furtună,
spre pace pui sub talpa-mi punţi
când în destinu-mi tună.
La pieptul tău găsesc un dor
ce-mi zbuciumă fiinţa,
faci să mă-ncânt, să mă-nfior
şi anulezi sentinţa.
Pe bolta mea eşti curcubeu,
pe fruntea-mi - închinare,
căci stai doar după Dumnezeu
şi nu-i exagerare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu