# Toamna

Ca spinu-mplântată în mine
stă toamna, cu ochi de rugină
şi visu-n capcană mi-l ţine,
salteaua mi-aşterne pe tină.

Grădina şi chipu-i în rouă
pe buze apatic se mişcă
ieri frază uitată, azi - nouă
de-un vânt încâlcit în morişcă.

Alene de griji se despoaie
ogorul,-mbrăcând arătura,
iar bolta-i posacă a ploaie
în nori ascunzând cătătura.

Fac pauze lungi între gânduri,
culeg de pe pagini căldură,
iar zarea înghite noi cârduri:
de cuiburi pustii nu se-ndură.

E azi mai puţin cu un verde,
demult nu burează cu soare,
în ploaie un zâmbet se pierde...
Nu plânge, ea-i tot trecătoare.