# Negruuuuu

Vifor negru mi-a zdrobit orbita,

răvăşită în spărtură cad,

mă îndeamnă spre apus ispita,

de lumină zilele să-mi prad.

Disperării o prizonieră,

aruncată-n braţele ce mint

mă legam naiv de o himeră,

cel din urmă zbor să mi-l alint.

Te-am urmat în valea cu izvoare,

astăzi însă stropul mi-l răpeşti,

visul pus în glastră, uite, moare.

Ieri - speranţă, azi trădare eşti.

Leagăn faci în stratul de ţărână

vifor negru-n patu-mi aşternând, 

umbra să mi-o laşi fără stăpână.

În povestea-mi scrii un ultim rând.