miercuri, 3 octombrie 2012

# Negruuuuu


Vifor negru mi-a zdrobit orbita,
răvăşită în spărtură cad,
mă îndeamnă spre apus ispita,
de lumină zilele să-mi prad.



Disperării o prizonieră,
aruncată-n braţele ce mint
mă legam naiv de o himeră,
cel din urmă zbor să mi-l alint.



Te-am urmat în valea cu izvoare,
astăzi însă stropul mi-l răpeşti,
visul pus în glastră, uite, moare.
Ieri - speranţă, azi trădare eşti.



Leagăn faci în stratul de ţărână
vifor negru-n patu-mi aşternând, 
umbra să mi-o laşi fără stăpână.
În povestea-mi scrii un ultim rând.

3 comentarii:

  1. Îmi place !

    Nu e trădare, nici vifor , nici ţărână,
    E doar speranţă-n valea cu izvoare
    E teama că lumina-mi demult stinsă,
    Poate din nou să se-ncălzească-n soare.

    Mi-e greu să cred , să sper, să zbor
    Să stiu că pot deschide uşa cu gându-mi . Mă-nfior.
    La sânu-ţi capul să odihnesc aş vrea,
    Iar soarta-mi s-o ocrotească pe a ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.youtube.com/watch?v=r35WQD6MCe0&feature=related

    Tie!

    RăspundețiȘtergere
  3. În orice poză muzicală - eu şi tu
    Însă răspunsul tău e-acelaşi: Nu!
    Al meu sărut pe gura-ţi, dar străină...
    Şi versuri noi speranţa mea suspină...

    RăspundețiȘtergere