joi, 31 ianuarie 2013

Cine sunt?


Sunt un cântec zbuciumat
între sol și lună plină,
cu destin de vis curmat
o captivă fără vină?

Sunt un strigăt neșoptit
sau o șoaptă nestrigată
să-mi port gândul despletit
dintr-o poartă-n altă poartă?

Sunt o frică de-a pleca
sau plecare fără teamă
spre un cer ce va seca
frământarea mea de scamă?

Sunt un spin uitat de zei
într-o talpă negrăbită
să suspin sub pașii grei
de un: "vreau să zbor" gonită?

Sunt un ciob din infinit,
un fragment de veșnicie?
Să mă caut am venit
în delir de poezie?

3 comentarii:

  1. Îmi place!
    "sunt un ciob de infinit"

    Te-ai regăsit demult in zbor de pescăruşi,
    Când vara-n toamnă se topeşte,
    Te-ai regăsit in versuri arse-n noapte pe furiş
    Când îţi trimit cu vantul, de iubire şoapte


    RăspundețiȘtergere
  2. mă regăsesc în zori
    dar rătăcesc spre seară
    și iar e ceață, nori...
    e rugul fără pară...

    RăspundețiȘtergere
  3. cine sunt eu…?/ un manunchi de cuvinte culese in graba/ in noptile in care somnul nu mai vine...sunt doar un gand...

    RăspundețiȘtergere