Sunt un cântec zbuciumat
între sol și lună plină,
cu destin de vis curmat
o captivă fără vină?
Sunt un strigăt neșoptit
sau o șoaptă nestrigată
să-mi port gândul despletit
dintr-o poartă-n altă poartă?
Sunt o frică de-a pleca
sau plecare fără teamă
spre un cer ce va seca
frământarea mea de scamă?
Sunt un spin uitat de zei
într-o talpă negrăbită
să suspin sub pașii grei
de un: "vreau să zbor" gonită?
Sunt un ciob din infinit,
un fragment de veșnicie?
Să mă caut am venit
în delir de poezie?
Îmi place!
RăspundețiȘtergere"sunt un ciob de infinit"
Te-ai regăsit demult in zbor de pescăruşi,
Când vara-n toamnă se topeşte,
Te-ai regăsit in versuri arse-n noapte pe furiş
Când îţi trimit cu vantul, de iubire şoapte
mă regăsesc în zori
RăspundețiȘtergeredar rătăcesc spre seară
și iar e ceață, nori...
e rugul fără pară...
cine sunt eu…?/ un manunchi de cuvinte culese in graba/ in noptile in care somnul nu mai vine...sunt doar un gand...
RăspundețiȘtergere