Fantastică minune

Am început cu tine o poveste

lipsită de "final" și "va urma"

în veacul cu troienele pe creste

firescul încercasem a curma.

Prin poarta ce-o credeam deja uitată,

un pic sfioși, de mână am intrat

și într-o zi copilăria toată

în miez de ierni și-amurg am traversat.

Ne-am deșteptat în cea dimensiune

de existența cui nu bănuiam,

tu mă numeai: "fantastică minune",

și-n ochii tăi minune deveneam.

Se concepea o tainică iubire

cu glas de zeu și chip de heruvim,

nepotolită, cu pojar în fire:

cu-a ta dorință visu-mi - omonim.

Iubite, ne-am atins de veșnicie

singurătățile din suflet îmblânzind,

dulci amintiri remediu să ne fie

când viscolul tristeților ne prind.