Iubitule, te chem să ne iubim
precum doi fulgi învăluiți de viscol,
cătușe și capcane să zdrobim,
să ne salvăm de-a clipelor pericol.
Iubite, te aștept să ne iubim:
doi heruvimi pe pragul veșniciei
și aurul din pom să ogoim
cu imn din primăvara poeziei.
Iubite, am venit să ne iubim,
la zbor să ne întoarcem din cădere
prin muzele din noi să ne-auzim
despre final de ultimă durere.
Iubitule, abia te-am regăsit
născut de visul meu de altă dată
să-mi fii în basmu-mi ultimul iubit,
un început de pagină curată.
Îmi place!
RăspundețiȘtergereSunt trist...
Distanţa îmi sfâşie speranţa,
uitarea-mi şterge cărarea,
e greu să exist,
Sunt trist!
distanța-n mile e de suferit
RăspundețiȘtergeremai grea însă-i distanța dintre inimi
când bat alături, însă diferit
și parcă este... parcă nu e nimeni...
Când bat in contatimp e bine,
RăspundețiȘtergereArar distanţa poate să dispară,
Cadenţa de timpan , m-apropie de tine,
Făcând ca depărtarea să nu doară
E zbucium între tâmple,
Ștergeresuspin și căutare:
apropierea frige
iar depărtarea doare...
(urmează)