duminică, 27 ianuarie 2013

Rătăcire



Pete reci de întuneric
îmi tot năruie ființa,
ceață umedă, funebră
îmi învăluie penița
căci în miez de constelații
praf de humă rătăcesc,
caut pauză în zbucium
și-un răspuns... dar nu găsesc.

Din pustiul ce mă-nghite
vreau aripile să-mi smulg
dar pe brațe de furtună
cad asemeni unui fulg,
mă aruncă peste șoapte,
peste geamăt și oftat,
peste-o lacrimă uitată
în suspin de dor ratat.

Și pe-obraz încins de febră
mă prefac în strop amar:
picătură în cădere
peste praful solitar -
gând împovărat de zbucium
rătăcit în firea mea,
năruită-n întuneric,
lunecată de pe stea...

2 comentarii:

  1. Îmi place !

    Deşi în nopţi de zbucium , o rană mă-nfioară
    pe cer se vede steaua, căuş odinioară
    şi chiar de-i febră şi pare noapte-n zori
    E datu-ţi,să te avânţi , să cazi , şi-fiorând ..să zbori

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e zbucium de cădere
      fior și înălțare
      de rană și durere
      înfrângeri, disperare
      dar a rămas speranța
      în cufărul Pandorei
      în ea-mi văd temperanța
      când e finalul orei...

      Ștergere