Rătăcire

Pete reci de întuneric

îmi tot năruie ființa,

ceață umedă, funebră

îmi învăluie penița

căci în miez de constelații

praf de humă rătăcesc,

caut pauză în zbucium

și-un răspuns... dar nu găsesc.

Din pustiul ce mă-nghite

vreau aripile să-mi smulg

dar pe brațe de furtună

cad asemeni unui fulg,

mă aruncă peste șoapte,

peste geamăt și oftat,

peste-o lacrimă uitată

în suspin de dor ratat.

Și pe-obraz încins de febră

mă prefac în strop amar:

picătură în cădere

peste praful solitar -

gând împovărat de zbucium

rătăcit în firea mea,

năruită-n întuneric,

lunecată de pe stea...