miercuri, 23 ianuarie 2013

Muza iubirii


Iubitule, te chem să ne iubim
precum doi fulgi învăluiți de viscol,
cătușe și capcane să zdrobim,
să ne salvăm de-a clipelor pericol.

Iubite, te aștept să ne iubim:
doi heruvimi pe pragul veșniciei
și aurul din pom să ogoim
cu imn din primăvara poeziei.

Iubite, am venit să ne iubim,
la zbor să ne întoarcem din cădere
prin muzele din noi să ne-auzim
despre final de ultimă durere.

Iubitule, abia te-am regăsit
născut de visul meu de altă dată
să-mi fii în basmu-mi ultimul iubit,
un început de pagină curată.

4 comentarii:

  1. Îmi place!

    Sunt trist...
    Distanţa îmi sfâşie speranţa,
    uitarea-mi şterge cărarea,
    e greu să exist,
    Sunt trist!

    RăspundețiȘtergere
  2. distanța-n mile e de suferit
    mai grea însă-i distanța dintre inimi
    când bat alături, însă diferit
    și parcă este... parcă nu e nimeni...

    RăspundețiȘtergere
  3. Când bat in contatimp e bine,
    Arar distanţa poate să dispară,
    Cadenţa de timpan , m-apropie de tine,
    Făcând ca depărtarea să nu doară

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E zbucium între tâmple,
      suspin și căutare:
      apropierea frige
      iar depărtarea doare...
      (urmează)

      Ștergere