*Zborul cel din urmă

Nu mai privesc în urmă, am sărit
din vinerea petalelor căzute,
că-n miezul meu de noapte s-a zorit,
punînd cunună-n pleata mea, din cute.

Şi am cedat la braţul tău întins
ce-n zborul cel din urmă mă îndeamnă...
Mă vei primi pe palmele-ţi, învins,
o lege anulînd ce mă condamnă?

Mă vei salva de ziua cea de luni,
nu-mi va rămîne pernă pentru geană?
În jarul din obrazu-mi n-ai s-aduni
cu neuitarea-mi sare pentru rană?

O unică mă vei lăsa să-ţi fiu?
Sau în buchetu-ţi fi-voi păpădie
şi-atingerea- o pînză de sicriu,
iar cea duminică- o pată străvezie...

Dar prea tîrziu... de-acum am decolat-
nu ştiu, spre zbor, sau poate spre cădere.
De glodul vremii gîndul mi-am spălat
şi-am îmbrăcat a runei adiere.