Dor strecurat în visul beat de vin din aştri
ce-au izbucnit din ochi căprui, din ochi albaştri
de-a micşora un infinit c-o veşnicie
şi a lungi veac efemer de jucărie.
Un cer profund din ochi senini străbate spaţii
cu-un cer căprui să inventeze noi creaţii,
de încîntare Naltul crima să le ierte
de-o fi sorocul judecăţii ce să-i certe.
O întîlnire la răscruce de destine
un curcubeu o zi ploioasă să aline
cînd se topesc doi ochi căprui în ochi albaştri
pe frunţi punînd promisiune de sihaştri.
Cu luna plină pleata clipei se-mpleteşte
smulgînd o noapte de jăratic, ca din cleşte,
din cartea zodiilor reci şi resemnate
doi ochi căprui albastrul visului îşi scoate.
Şi nu există depărtare să oprească
dorinţa ochilor ce ştiu să se găsească
privind odată-n adîncimea necuprinsă
trăindu-şi patima de spaţii neînvinsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu