*Petala sub frunza

O lacrimă timidă
îşi caută o şoaptă
să stîmpere durerea
amurgului din pleată,
ce-mi caută pricina
în norul de petale
cînd îl aştern cuminte
sub umbra firii tale,

să-mi cumpăr veşnicia
în clipa muritoare
pe inima-ţi- în palmă
de frunză căzătoare
şi-o pauză-n urcare
s-o prindem între buze,
sorbind veninul nopţii
ce pleacă fără scuze,

să te destrămi cu raza
de lună-n adormire,
uimită de lumină
prelinsă din iubire
ce ţi-o îmbrac pe frunte
să nu cunoşti uitare,
ce îmi îmbraci pe sînii
setoşi de-mbrăţişare.

Şi lacrima-mi timidă
pe gura-ţi se opreşte-
o nouă dezmierdare
din şoapta ta cerşeşte,
să nu mai doară-amurgul
cînd voi cădea petală
cu-o frunză învelită,
gătită în sfială.