*Verste

Cu galopul pe şine
mîini scurta-voi din verste,
mai aproape de lutu-ţi
dar în altă poveste.
Şi un pic disperată
ca să fiu fericită,
cu speranţa: de gîndu-ţi
să rămîn ocrotită.

Te-am luat cu văzduhul
să te port în celule
pentru geamăt şi-arsură
storc din verbu-ţi pilule,
să mă-mbrac în făptura-ţi
ce a curs din silabă
să încep înc-un viac
să-l trăiesc fără grabă.

Să-ţi fiu soră, iubită
şi pe braţe o pruncă,
caldă pauză-n lună
după ziua de muncă,
nor în arşiţa şoaptei
din chemarea-ţi febrilă
şi să-ţi dau fecioria
de femeie-copilă.

Iar cînd creşte-vor verste
în galopul pe şine
să-mi rămîi tot aproape-
oploşită în tine.
De viteza luminii
şi final să nu-mi pese-
voi fi stropi pe petale
de destinu-mi alese.