Respiri cu început de primăvară,
pe aşteptarea-mi încă fulgi coboară
şi Universul creşte între şoapte-
în doi avem cu tine doar o noapte...
Un vis reduce golul dintre zile
speranţe pale presărînd pe file,
privindu-ne prin geamăt de peniţă
căci am născut în sine o dorinţă
din cîntec împlinit turnat pe strună
cu-o salcie-mpletit într-o cunună,
iar eu fiind şi-acasă o străină
m-am strecurat la tine în grădină,
să-ţi fiu toiag, tu- în pustiu-mi oază,
eu- hoaţa, tu- comoara fără pază,
o pată verde în destine coapte-
însă în doi avem numai o noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu