*Ani trufaşi

Paşi de clipe, grăbiţi… Prea tîrziu ne-am găsit-
în amiază aştept, vii amurg oboist
un fior să trădezi ca fidel să-mi rămîi,
o iubire să uit, tu să-mi fii cel dintîi.

Prea puţin e un veac cînd e-n prag de final
de încape-ntr-un vers sau un rînd de jurnal,
să mai poţi să repeţi o iubire în plus
cînd o moarte mai mult în destin ai inclus.

Curg izvoare spre cer, să te caut cînd vin
într-un praf de polen sau un strop cu venin,
să mai crească cu-o zi dorul ce m-a învins
şi crezusem mai ieri că în rouă s-a stins.

Azi în zori te am prunc, spre amiază- iubit
şi cu noaptea te duci în finalul grăbit,
în dureri să te nasc, să te plîng cînd mă laşi-
să iubesc, să urăsc anii noştri trufaşi.