vineri, 23 septembrie 2011

* temnicer iluziei

M-e soarta azi o uşă sigelată
în melodia pasului tău stins
prin roi de fluturi cu aripi din vată,
de umbrele amurgului învins.

În loc de-adio- file de tăcere,
un tren venit cu un cupeu pustiu,
un vis, de bruma toamnei, în cădere
şi gheaţă în fior de azi neviu.

O rugă între palme, fără vlagă,
înfiptă-n gând de lacrimă curmat,
în prag de curcubeu din nou oloagă
cu chipu-ţi pe retină imprimat.

De astăzi cu oblon peste-aşteptare,
în leagăn- orizontul fără cer,
pe frunte- sugativa de uitare,
iluzia de azi, cu temnicer.



8 comentarii:

  1. Antologică ! Precizia zicerii a ridicat conţinutul şi ce a dat peste tipare călătoreşte liniştit însă continuu .

    RăspundețiȘtergere
  2. tetteo, mulţumesc de vizită şi lectură

    RăspundețiȘtergere
  3. Grigore, bucuroasă să te revăd pe paginile mele

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place!


    Mă-ntorc din drum, chemarea-ţi mă aduce-n seară
    Ascult cu inima şi ochii, mă-nfior.
    Amărăciunea-ţi aspră mă trage ca o gheară,
    Doar aminitirile şi gânduri vechi mă dor.

    Să fie o iluzie ? Ei, fie ! O şoptesc !
    Precum un curcubeu în toamnă, ne-ntâlnit,
    Deşi culorile copacului îl cheamă,îl rostesc,
    E o himeră gândul, ca inca te-am dorit?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ah, Anonimule, credeam că m-ai părăsit...
    bucuroasă să te revăd
    am savurat din versul tău
    frumos
    mulţumesc

    RăspundețiȘtergere