Noi, iubite- doi bulgări de humă
cu tic- tac monoton resemnaţi
în privire atingeri de brumă
de destine-n opusuri mânaţi.
Împletim înserări fără noapte,
înnodăm răsăritul de vis,
ne plecăm peste stropii din şoapte,
ne-mpăcăm cu minciuni din abis.
Peste umbre călcăm, aşternute
de un veac savurat pe deplin,
adunând în căuşe minute
pentr-un ultim concediu de-alin.
Ştiu, rămâne-vom file de carte
cu aluzii de dor împlinit
pe o stea rima noastră să poarte
taina nunţii din mitul finit.
Noi, iubite- un bulgăre-n vară
legăna-vom o frunză la sân,
scutura-vom petale cu parăvii arome să crească din fân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu