Mă plec peste minciuna fără vină
născută-n miezul copt de adevăr,
un fruct necopt de fragedă călină
sub luna, împletind brumar în păr.
Când legile cu "nu" au curs prin vene,
când lutul vrea să sape cuib în sol,
când se agaţă nopţile de gene
aşteaptă scena cel din urmă rol.
Se mai reţine umbra în culise
să prelungească ultimul antract
cu infinitul de minciuni şi vise
ce va anticipa un ultim act.
Culeg neadevăruri dulci pe buze
cu gustul de april întârziat,
primindu-le-n duminici călăuze
o scuză pentru gândul despuiat.
Ai nishte metafore senzationale:)Imi face o deosebita placere sa citesc si sa recitesc versurile tale. Fie ca sarbatorile sa te inspire si sa-ti sporeasca versul!
RăspundețiȘtergeremulţumesc mult, Cătălino!
RăspundețiȘtergere