* rătăcit în noapte

Certată sunt cu noaptea-
te-a contopit în sine
şi mi-a lăsat ofrandă
de doruri braţe pline,
te-a smuls de pe retină
să-mi fie palid cerul,
lăsând în pat nesomnul-
stăpânu-mi şi străjerul.

Leg ochii de cărare
în gând grăbindu-ţi pasul,
scrutez tăcerea oarbă
ce îţi înghite glasul
şi te pictez pe pernă
cu pensula dorinţei
zidindu-te în rima-mi
cu lacrima peniţei.

Năframă de mireasă
mi-i versul plâns în noapte,
îmbrăţişarea dulce-
mărgăritare-n şoapte,
iar luna cea de miere
pelin pe sărutare,
căci rătăceşte-n noapte
răspunsu-ţi la chemare.