Două linii paralele
aruncate-n univers
printre pulberea de stele
scuturată de pe vers
într-un dor intersectate
cu iluzii se-mpletesc
pe cărările-mbrumate
pauză-n destin urzesc.
Şerpuiesc printre orbite
ca o boare de chemări
şi-n clepsidre obosite
visul reazămă de zări,
suspendează-n toamne muguri
sub rugina de pe ram
implantând fiori de ruguri
orizontului din geam.
***
Undeva, la colţ de gânduri
paralele strânse ghem
sapă galerii în viduri
cu văpaia din poem.
citind ce scrii imi regasesc linistea gandului
RăspundețiȘtergerefelicitari
Mersi, Călătorule
RăspundețiȘtergere