Te strâng la piept, furtună ne-mblânzită
cu-aprilul tău din mugur neplesnit
roşind pentru rugina înverzită
şi zâmbetul din lacrima ce-o mint.
Ţi-alint chemarea firii încântate
cu buzele pândind al Evei măr,
zdrobind pe tâmple brumele uitate
cununa şoaptei împletind în păr.
Rotesc orbita împotriva iernii,
îmbrac rochiţa visului târziu,
mă las peţită de ispita cărnii
uitând în ploi trecutul străveziu.
Fug în dimensiunea fără lege
cu-a ta furtună azi am randevu,
pe geana udă şoapta-ţi voi culege
tu în aprilul gândului mă du.
Minunat!
RăspundețiȘtergeremi-ar placea sa putem sta un pic de vorba sa ne cunoastem mai bine,cred ca am multe de invatat de la tine,imi doresc mult sa vb cu tine,inima mea inseteaza dupa versurile tale.Nai adresa de messenger? asa, am putea schimba ganduri mai usor.
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc mult pentru vizită şi semnul lăsat.
RăspundețiȘtergere